Durerea unui părinte care își pierde copilul este iad. Este o rană care nu se vindecă niciodată, un gol care nu se umple, o tăcere care apasă pe suflet zi de zi, un foc care arde nestins și aprig. În cazul fetiței de doi ani care a murit aseară într-un cabinet stomatologic din București, această durere s-a transformat într-un strigăt public. Tatăl ei a spus: „Au omorât-o, asta e părerea mea”. Și în aceste cuvinte se concentrează toată furia, toată neputința și toată suferința unei familii care nu va mai fi niciodată întreagă.
Această clinică, deschisă de curând, promitea siguranță și modernitate. În realitate, a oferit un coșmar. O procedură dentară banală, două carii, a devenit fatală. Tatăl a declarat că analizele hepatice ale fetiței erau de șase ori mai mari decât normalul și că a avertizat medicul. Cu toate acestea, s-a mers mai departe cu sedarea intravenoasă. La câteva minute, copilul a intrat în stop cardiorespirator.
Ce înseamnă valori hepatice crescute
Ficatul este laboratorul organismului. El procesează medicamentele, inclusiv sedativele. Când analizele arată valori crescute, înseamnă că ficatul este afectat și nu mai poate metaboliza corect substanțele. Într-un astfel de context, sedarea devine un risc major: medicamentele se acumulează, efectele se intensifică, iar corpul fragil al unui copil poate ceda. Nu zic că asta s-a întâmplat și aici, doar autoritățile competente pot lua o astfel de decizie.
Sedare vs. anestezie generală
Mulți părinți nu știu diferența. Nici eu nu o știam. Însă am citit cu atenție informațiile oferite în acest sens de lumea medicală și iată concluzia:
- Sedarea profundă: copilul este foarte somnolent, dar respiră singur. Monitorizarea este mai limitată.
- Anestezia generală: copilul este complet inconștient, intubat, cu echipă de anestezie și echipamente de resuscitare pregătite.
În România, legislația prevede că anestezia generală la copii trebuie realizată doar în spitale sau clinici acreditate, cu medic anestezist prezent și cu dotări complete de resuscitare. Sedarea intravenoasă, însă, poate fi făcută și în cabinete stomatologice, dar riscurile sunt mari, mai ales când medicul pedodont trebuie să fie și stomatolog, și „anestezist”, și supraveghetor al semnelor vitale.
Cine deține clinica și când a fost deschisă
Primul lucru când am citit știrea a fost să caut informații despre unde s-a petrecut, cu teamă să nu fie clinica unde am dus-o pe Anya câdn era mică sau unde o duc acum. Am răsuflat ușurată, nu este clinica noastră.
Clinica unde s-a întâmplat tragedia aparține medicului stomatolog Sorina Blaj, fondatoarea rețelei Crystal Dental Clinic. În octombrie 2025, ea a inaugurat Crystal Dental Dreamzzz, primul centru din Europa dedicat exclusiv sedării profunde, cu o investiție de peste 1 milion de euro. Fondatoarea a declarat că echipa medicală realizase anterior 1.700 de sedări similare fără incidente, dar aceste proceduri au fost efectuate în cadrul rețelei existente, nu doar în noul centru.
Acum, voi fi puțin subiectivă aici, poate și din cauză că sunt mamă și simt ca pe ceva palpabil și intens durerea profundă a părinților fetiței, și voi întreba: dar oare de ce este primul centru din Europa de acest gen? De ce oare nu s-a mai deschis un astfel de centru nicăieri în Europa noastră obsedată de safety, dacă astfel de proceduri sunt chiar atât de sigure să nu se facă într-un spital?
Există clinici în Europa care oferă sedare pentru tratamente dentare, dar centre exclusiv dedicate sedării profunde nu am găsit. România a fost prima care a inaugurat un astfel de centru, ceea ce face tragedia cu atât mai șocantă. În Marea Britanie și țările nordice – sedarea la copii este reglementată strict. Există clinici care oferă „conscious sedation” (sedare conștientă, mai ușoară decât cea profundă), dar anestezia generală se face doar în spitale. Ghidurile oficiale ale European Academy of Paediatric Dentistry (EAPD) recomandă sedarea conștientă ca metodă sigură pentru copii, cu protocoale clare privind dozele și monitorizarea. Oare s-au respectat aceste protocoale în cazul de față? Rămâne să vedem ce vor spune autoritățile. Pentru că din ce văd eu, nu există astfel de clinici în Europa, pentru că există astfel de riscuri majore.
Exemple de cazuri asemănătoare raportate în Europa
- Marea Britanie (anii 1990–2000): au fost raportate mai multe decese ale copiilor în urma sedării sau anesteziei generale în cabinete stomatologice. Aceste tragedii au determinat autoritățile să interzică anestezia generală în cabinetele dentare și să o permită doar în spitale sau centre specializate, cu echipă completă de anestezie.
- Franța: au existat cazuri de complicații severe la copii după sedare dentară, ceea ce a dus la recomandări stricte privind monitorizarea funcțiilor vitale și obligativitatea prezenței unui medic anestezist.
- Germania: incidentele raportate au fost mai puține, dar au existat situații în care copiii au intrat în stop respirator în timpul sedării. Aceste cazuri au dus la protocoale mai clare privind evaluarea pre-anestezică și excluderea copiilor cu afecțiuni hepatice sau cardiace din procedurile de sedare profundă.
Analizând ceea ce s-a scris și documentat, aceste cazuri au în comun copii foarte mici, cu organisme fragile, sedare profundă sau anestezie generală administrată în afara unui spital, lipsa echipamentelor de resuscitare sau/și a personalului specializat și întârzierea intervenției de urgență. Toate bifate și de cazul nostru.
Astfel de tragedii au existat în trecut și în Europa, iar consecința lor a fost înăsprirea legislației: anestezia generală la copii nu se mai face în cabinete stomatologice, ci doar în spitale. România, prin deschiderea recentă a centrului dedicat exclusiv sedării profunde, a intrat într-o zonă sensibilă, pentru că acest model nu este comun în restul Europei. Oare de ce? Am răspuns mai sus. Legislația se schimbă sau se înăsprește abia atunci când se întâmplă tragedii.
Nu trebuie să prevenim doar cariile, ci și incompetența
Anya a avut carii de biberon când era micuță și am fost la dentist cu ea luni de zile. Însă fără teamă, pentru că am ales să plătim puțin mai mult și să mergem mai departe de casă la o clinică unde se respectă nevoile emoționale ale copiilor. Și pentru ea era o adevărată bucurie vizita la dentist. Era foarte compliantă și nu a fost nevoie deloc de anestezii, chiar dacă au fost intervenții destul de dureroase. Apoi am fost la dentist pentru ”revizii” în fiecare an. Totul tocmai pentru a evita afecțiuni dentare care ar putea necesita intervenții periculoase. Acum, la 14 ani, i-am pus aparat dentar. Am schimbat clinica cu una mai aproape de casă, care este pentru adulți. Și mă bucur să văd că nu are nicio teamă de dentist și că este compliantă în continuare procedurilor.

Nu trebuie să ne fie frică de dentist. Copiii trebuie duși la controale regulate, cel puțin o dată pe an. Nu doar pentru sănătatea dinților, ci și pentru a se obișnui cu mediul, cu medicul, cu micile intervenții. Astfel, se previn problemele grave care ar necesita sedare sau anestezie.

Trebuie să existe proceduri clare pentru toată lumea și pedepsite crutn când nu sunt respectate
Numai dacă procedurile sunt respectate, dacă legislația este aplicată, dacă medicii își cunosc limitele, atunci vizitele la stomatolog rămân sigure. Numai dacă autoritățile oferă autorizații așa cum sunt reglementate, nu din foame de bani și de faimă, numai atunci prevenim incompetența și tragediile.
Nu există vindecare pentru rana sufletească a acestor părinți. Nu va exista niciodată, nici după ce se vor găsi cauzele și vinovații. Niciodată nu vor mai putea mirosi capul copilului lor, acel miros care întrupează oflactiv iubirea. Niciodată nu vor mai simți atingerea unei mânuțe delicate pe obraz insoțită de cel mai pur zâmbet și de un ”te iubesc, mami” sau ”te iubesc, tati”. Singura speranță este ca adevărul să iasă la lumină, să se demaște eventualele acte de incompetență și să se construiască proceduri mai sigure, care să salveze vieți de acum înainte. Nu vreau să cred că încă mai trăim în țara unde moartea unei fetițe de 2 ani va fi în zadar. Rămâne ca în următoarele luni să vedem în ce țară trăim. Și să adunăm gânduri de susținere și de compasiune pentru părinții care nu mai au ce strânge în brațe.
LATER edit: Ce a dezvăluit ancheta
Am să adaug aici noutățile privind ancheta.
Azi, pe 17.11.2025, a fost publicat un punct de vedere al Ministerului Sănătății:
Ministerul Sănătății informează că, Inspecția Sanitară de Stat (ISS) a finalizat raportul de control efectuat în cazul clinicii de stomatologie, unde a avut loc tragedia din data de 13 noiembrie 2025.
În urma verificărilor, au fost constatate mai multe neconformități de natură administrativă, inclusiv funcționarea unor cabinete medicale situate la parterul imobilului fără deținerea autorizației sanitare de funcționare.
Ca urmare a abaterilor identificate activitatea medicală a fost suspendată și au fost aplicate sancțiuni contravenționale în cuantum total de 100.000 lei.
Mai multe aici.
Surse:
- https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/tatal-fetitei-care-a-murit-in-cabinetul-stomatologic-primele-declaratii-durerea-e-prea-mare-au-omorat-o-asta-e-parerea-mea-3502109
- https://hotnews.ro/cine-este-proprietarul-clinicii-stomatologice-unde-a-murit-fetita-de-2-ani-dupa-o-anestezie-2108649
- https://observatornews.ro/eveniment/reactia-mamei-fetitei-de-2-ani-care-a-murit-la-stomatolog-mau-anuntat-dupa-o-ora-lea-fost-frica-637345.html
- https://www.eapd.eu/uploads/5CF03741_file.pdf
- Trends in death associated with pediatric dental sedation and general anesthesia (Europe PMC) – studiu care analizează cazuri raportate la nivel internațional, inclusiv Europa, privind decesele asociate cu sedarea dentară la copii: Europe PMC
- Professional negligence during nitrous oxide sedation and child fatality in dental office (DOAJ) – articol care discută cazuri de deces pediatric în cabinete dentare, inclusiv în Europa, cauzate de sedare cu protoxid de azot: DOAJ
- Professional Negligence during Nitrous Oxide Sedation and Child Fatality (ResearchGate) – comunicare scurtă despre cazuri de copii (2–5 ani) decedați în urma sedării dentare cu protoxid de azot, cu referințe la studii europene: ResearchGate PDF


Lasă un comentariu