Acum 8 ani când porneam proiectul Școala Părinților Responsabili nu îmi imaginam că va fi atât de longeviv. Nu mi-am dorit aplauze, ci oameni care vin cu sufletul deschis. Viitori părinți care caută răspunsuri, nu punguțe. Care vor să înțeleagă, nu doar să audă. Am vrut să le scurtez drumul către specialiști. Să le dau curajul să întrebe. Să înțeleagă că fiecare decizie — chiar și cum alegem să naștem — poate schimba totul.
De ce m-am implicat în acest proiect?
Decizia mea a fost mai mult emoțională. Prima mea naștere a fost prin cezariană. De teamă. A doua sarcină s-a fixat chiar pe cicatricea cezarienei. Riscul? Nu numai că aș fi putut să pierd sarcina, ci și să îmi pierd viața, din cauza unei rupturi de uter. A fost momentul cel mai dureros din viața mea: obligată să întrerup sarcina, să opresc evoluția ei spre un copil pe care ni-l doream cu ardoare. L-ar fi chemat Alexandru, ar fi avut ochi albaștri și ar fi fost iubit la infinit de mami și tati și de o soră la fel de minunată ca și el. M-am gândit că a fost vina mea, că poate, dacă aș fi născut natural, nu ar mai fi existat acea cicatrice și aș fi avut doi copii acum. Este regretul meu cel mai profund!
Din tragedia mea s-a născut un proiect
Mi-am dorit să conving cât mai multe mame să nască informat. Și dacă din cele peste 1000 de viitoare mame care au venit la seminariile noastre am reușit să evit și o singură tragedie ca a mea, mă declar fericită. Pentru că acesta este cuvântul: fericire. Este ceea ce îmi aduce acest proiect.
Pe drumul acesta, am mai avut parte de o altă emoție, la fel de importantă: recunoștință!
Pentru oamenii minunați pe care mi i-a adus în cale și cu care colaborez cu drag pe acest proiect. Vă mulțumesc pentru că sunteți și ați rămas oameni integri, cu un suflet imens și un bun simț impecabil! Pentru că ați avut încredere în acest proiect și pentru că mi-ați dat aripile să îi dau viață. Pentru căldura sufletească, pentru implicare, răbdare și optimism. Voi și fiecare viitor părinte care vine la aceste seminarii îmi oferă echilibrul și energia să merg mai departe.
Mulțumesc!
Gabriela Paladi 
Lasă un comentariu