Gabriela Paladi

Am o pasiune pentru cinematografie, și spun pasiune pentru că terapeutul meu mi-a spus că nu este obsesie. Că atunci când am abordat aceste subiect cu ea, crezând că exagerez cu vizionatul filmelor și serialelor, mi-a spus că este pasiune, pentru că sunt extrem de creativă și, practic, îmi antrenez creativitatea. Este o ”nevoie”, care trebuie antrenată, dar cu măsură, ca orice în viață.

Și, din această nevoie, am învățat să ”critic” aceste producții suficient de bine ca să primesc feedback pozitiv de la cei care mi-au urmat recomandările. În ultimele două seri am vizionat două filme premiate anul acesta, din curiozitate. Mai ales pentru că la decernarea premiilor Oscar, când actrița din rolul principal din Anora, Mickey Madison, a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță, Demi Moore, cu rolul principal din The Substance, a avut o reacție de dezămăgire și frustrare. S-a întors spre dreapta și a spus printre dinți: ”Nice…”. Și am zis, ia, mă, să văd dacă Miss Moore chiar merita Oscarul, așa cum crede ea.

The Substance: o hiperbolă distorsionată grotesc a goanei obsesive după frumusețea perfectă

Demi Moore s-a reinventat cu acest rol. La 62 de ani nu este ușor să faci asta. Probabil aștepta să ia Oscarul pentru efortul ăsta. Inițial, după ce am finalizat vizionarea, am rămas puțin perplexă. Mai mult la gândul … cum naiba a fost așa aclamat filmul ăsta? Apoi mi-am amintit că sunt zeci de filme horror care au câștigat premii și acesta se poate încadra cu ușurință printre ele, filme precum Psycho, Tăcerea Mieilor, Dracula. Este un Death Becomes Her modern, intrinsec, covârșitor… Pentru că este altfel. Este neașteptat. Este dus la niște extreme necesare pentru a transmite un mesaj la fel de necesar în prezentul nostru. Scenariul este destul de banal, însă punerea lui în practică este genial de grotescă! Am avut momente în care am întors privirea de la ecran. Ideea de a găsi frumusețea perfectă pentru totdeauna printr-un tertip medical nu este nouă, însă transformată în ceva atât de realist, cu imagini atât de veridice și detaliate, cu un joc actoricesc atât de bun, transformă producția asta într-un film ce va deveni de referință în analele cinematografiei. Aș zice că merită să îl vezi doar dacă ai capacitatea să treci peste exagerările vizuale mai ”scârboase” și să apreciezi mesajul final al filmului, care este o lecție de viață obligatorie pentru oricine caută frumusețea perfectă (irealizabilă, de altfel) în aspectul fizic.

Bonus: Vă veți îndrăgosti de Margaret Qualley, partenera de platou a doamnei Moore, care interpretează și ea, fără cusur, un rol dificil.

Anora: un basm contemporan erotic, cu finalizare …neașteptată

Mai întâi, trebuie să spun că este clar că alegerea Oscarului între Demi și Mickey a fost dificilă. Ambele joacă fenomenal. Cea din urmă, câștigătoarea, însă, are un rol actoricesc în Anora care, din punctul meu de vedere, este mai bun ca al veteranei Demi Moore în The Substance. De ce a luat Anora Oscarul pentru cel mai bun film … nu este prea clar. Pentru că, recunosc, sunt subiectivă și, comparativ, nominalizatul Dune 2 pentru mine ar fi fost câștigătorul.

Dar să vedem dacă merită văzut… Este, practic, basmul Cenușăresei reinterpretat în prezentul nostru: prostituata care își găsește iubirea, respectul și liniștea materială în relația cu un client care se îndrăgostește de ea. Și dacă acum 34 de ani, acest basm era reinventat în Pretty Woman, în 2024, se regăsește în Anora. Este povestea unei dansatoare erotice de 23 de ani, care devine dama de companie permanentă a fiului de 21 de ani (imatur, petrecăreț, iresponsabil) a unui oligarh rus. Apoi se îndrăgostesc, se căsătoresc în Vegas și … află părinții lui. Și de aici, vine nebunia filmului, care i-a adus Oscarul. Fata asta, o mână de om, face un rol fenomenal. Și nu numai ea, ci toți colegii ei de platou. Modul în care sunt puse în producție scenele, dialogul, interacțiunea dintre personaje, m-a dus puțin cu gândul la Fight Club. Nu vă așteptați la un final fericit sau bănuit. Finalul este … dar mai bine vă las pe voi să îl descoperiți. Pentru că, da, este un film care merită văzut și care, cred că până la urmă, își merită câteva dintre premii.

Bonus: Scenele erotice realiste realizate cu o notă de umor care nu aduc implicații porno nedorite, ci, dimpotrivă, o atingere simpatică de romantism.

Concluzia?

Ambele filme merită văzute, dacă nu pleci cu așteptări mari de la ele. The Substance nu uita că este un horror, așa că te va îngrozi într-un mod care te va afecta și îți va provoca ceva coșmaruri noaptea. Iar Adora este povestea aceea a femeii puternice, nevoită să se adapteze ca să supraviețuiască, să facă fel și fel de compromisuri, să se apere singură, să fie ea bărbat și care, în final, vrea doar ce vrem cu toatele: să fie iubită și protejată. Așa că mergeți să le vedeți sau așteptați să le vedeți online fără teama că vă pierdeți timpul. Ambele vă aduc niște tumulturi emoționale interesant de experimentat.